Al mic, atunci cand vrea ceva in plus are metodele lui, ori se supara si plange, ori ma santajeaza spunand ca e ultima jucarie pe care i-o cumpar dar a doua zi uita asta si mai are nevoie de alta, sau ataca la sentimente alte rude, unchi , matusi, veri, care cedeaza si se supun nevoilor lui. E ciudat ca nu vrea sa primeasca bani de la altii, numai atunci cand are el pofta de ceva sau a vazut o noua jucarie pe care nu o are in dotare, si cum in ziua de azi ispita e la tot pasul, imi e teama sa mai merg cu el prin magazine. Mai nou nevoile lui sunt mai mari deoarece are o prietena de joaca, pe care la randul lui o sponsorizeaza tot din buzunarele noastre. Bine totusi, ca nu-mi cere toata alocatia dintr-o data sau zilnic, dar o cere destul de des.
Cea mare, pe langa alocatie si sponsorizari de la parinti, a investit ceva bani intr-o trusa pentru lipit si prelucrat unghii false si acum mai apeleaza la serviciile ei cate o colega, o prietena, o matusa, contra cost bineinteles, si uite asa mai scoate un ban cinstit si muncit bineinteles. A uitat ca la 3 ani vindea frunze trecatorilor din fata portii, si tot atunci a invatat ca poate cumpara seminte la kilogram, mai ieftin, si sa le vanda la punguta, oricum e bine ca se descurca.
Fiecare parinte isi doreste ce e mai bun pentru copii lui si sa poata da mult mai mult decat a primit el de la parintii lui, fiecare copil spune copiilor lui ca el nu a primit atat de mult de la parinti sai si uite asa pretentiile cresc de la o zi la alta si nu inteleg, oare nevoile sunt asa de mari? sau omenirea merge asa din inertie fara sa realizeze ca nu ne trebuiesc sau nu ne sunt de folos chiar toate cate ni le dorim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu