povesti marinaresti

Povestile marinaresti pot fi crezute sau nu, pot fi adevarate sau nu, de fapt totul depinde de caracterul povestitorului, care poate modifica continutul , exagera putin (uneori mai mult) sau pur si simplu inventeaza subiecte, fapte, personaje. Eu promit sa postez doar acele povesti adevarate, traite sau verificate de mine.
Pentru ca viata pe mare uneori e plictisitoare (in marsuri lungi), pentru a uita putin dorul de casa si familie, dar si pentru a alunga monotonia, marinarii inventeaza anumite jocuri.
Iata un joc marinaresc : se ia una bucata masa, care e gaurita in centru, nu prea mult, cam de grosimea unui deget, barbatii se aseaza in jurul ei pe scaune (e nevoie de curaj si barbatie in acest joc, aviz celor slabi de inima), apoi functie de numarul jucatorilor se vor taia dintr-un ghem de sfoara bucati identice ca marime, indeajuns de lungi, cit sa ajunga de la prohabul fiecaruia pe sub masa, prin gaura din centru si inca putin circa 30-40 de cm.
Un capat al sforii se leaga de - si aici e la alegere sau intelegerea jucatorilor - ori scula ori bilutele fiecarui jucator, celalalt capat va sta pe masa prin gaurica respectiva. Jocul in sine, dupa tragerea la sorti a ordinii, fiecare jucator in parte va trebui sa apuce de capatul unei sfori, de pe masa, acestea vor fi cumva amestecate in prealabil astfel incit nimeni sa nu stie de cine este legat capatul celalalt, si va trage cu putere, va dati seama ca jucatorul poate trage de propia lui "sfoara", nu poate trisa, fiind monitorizat de ceilalti participanti la joc, cistigator va fi declarat cel care va rezista cit mai mult fara sa scinceasca sau sa-i dea lacrimile, pentru ca va asigur ca intr-un final nimeni nu rezista. Se pot stabili ca reguli aditionale, timpul -cit se trage de sfoara si forta.
Nu recomand sa incercati acest joc daca: nu sunteti calugari, -nu aveti deja copii, -nu ati facut sex pina la aceasta data.