vreme cainoasa

Vreme urata afara n-am chef sa scriu, numai amintiri nasoale imi vin in minte, furtuni cand imi ieseau frunzele cu tot cu morcov afara stiind ca sus in comanda e un 'ne'tot stiutor ofiter la timona, vorba vine timona, vaporul merge pe pilot automat iar ofiterul de cart mai face corecturi si din timp in timp pune punctul pe harta, adica deseneaza pozitia navei la acel moment. Te duci la el ca tot n-ai somn si fara sa vrei vezi unde a asezat acel punct (pozitia vaporului) pe harta, e pe o insula, te freci la ochi te uiti mai atent de jur imprejur sa vezi aratura caci dupa cum se zguduie vasul si tremura din toate incheieturile pe asfalt nu poti fi dar nici urma de insula numai valuri uriase si ploaie, il intrebi:
- mai nene unde pusesi punctul? ca aici e pe insula,
- bai gagiule-raspunde el- acolo mi-au dat calculele (in urma citirii radarului, a niste ceasuri d'acolo din bordul navei) acolo l-am pus.
- stergel dracului de pe insula ca suntem in mijlocul marii, ca daca te vede comandantul te sterge el din lista echipajului.
- lasa bai ca eu sunt ofiter si stiu mai bine.
Ce sa-i mai spui ca stie el, ii fredonezi versurile din melodia sweet dreams a lui La Bouche: o la,o la e si te duci sa mai tragi o dusca.
Dar hai sa va spun o patanie cu un caine mai bine ca parca e mai vesela.
Un comandant cumpara pui de caini de rasa din Romanica, cu 50-200 de dolarei si-i vindea in Grecia cu 800-1000$, un pui de doberman care a avut (ne)norocul sa-si rupa piciorul, a fost pastrat la vapor si dat in grija celor de la bucatarie. Va dati seama cat crescuse animalul, era cel mai mare doberman pe care l-am vazut in viata mea, era atat de mare ca nu te mai oboseai sa-i desfaci conservele de carne, i le aruncai intregi, si era si economic pentru ca dupa juma de bax nu strangeai decat un pumn de table. In porturi printre cei care urca la bord sunt si gunoierii care se indreapta in primul rand spre bucatarie, asta fiind prima lor grija, inchipuitiva sa te trezesti pe hol fata in fata cu un doberman, unul imens si timp de 20 de minute sa nu circule nimeni pe acel hol blestemat. Stau fata in fata cainele mirat, cine or fi cei doi cacaciosi mirositori? ia sa vedem cate arome reusesc sas deslusesc la ei, ei- gunoierii, inghetati, impietriti, nici un fir de par nu li se misca, nu poti realiza daca respira sau daca le mai circula sangele in vene, dupa 20 de minute apare un marinar, ii vede pe cei trei, stane de piatra, nu pricepe la inceput cine intreaba: - domnule cainele e rau? (ciudat cum le ies vorbele direct din gatlej fara sa miste buzele) - Aoleo rupe, raspunde acesta, - va rugam goniti-l ca stam de juma de ora asa, rumanul ca se le mai prelungeasca agonia - nu intelege romaneste, e cainele comandantului care e grec, si -si vede de drum mai departe, urmeaza alte cateva minute de chin pentru gunoieri pana ce cainele se plictiseste si pleaca zglobiu pe unde a venit. Va dati seama, bietii de ei nu le-a mai trebuit nimic s-au intors fara a mai lua si sacii de gunoi, pe care i-am asezat noi mai tarziu, in mars fiind, langa vapor.