Probabil ar fi trebuit sa scriu despre crãciun, de fapt de aici a si pornit, mã gândeam cum asteptam crãciunul si pe mosul, copil fiind, si cum am avut prima bãnuialã în privinta lui atunci când l-au trãdat pantofii si pantalonii ce se zãreau sub costumul lui de mos, sau barba care era din vatã si uite asa gândurile mi-au zburat la cât de mic si naiv eram.
Tin minte cã eram doar un tânc si mã îndrãgosteam deja de fetite, care la început erau de seama mea, apoi pe mãsurã ce cresteam mã îndrãgosteam de colege mai mari de la scoalã, chiar de profesoare si tot asa mai departe de actrite de cinema, vedete.
Uneori fãceam pasiuni si strângeam poze, afise cu respectiva, scriam numele meu alãturi de al ei de parcã speram ca asta sã ne aducã aproape si în realitate, visam si vizualizam în gând scenarii cum mã întâlneam cu ele, ne plimbam si aveam veleitãti de mare Don Juan, pe când în realitate eram foarte timid. Se pare cã din acea naivitate copilãreascã am pãstrat putin si in adolescentã si prima tinerete, vizavi de femei, cãci multe m-au dezamãgit si mi-au rãnit sufletul, dar ce nu reuseste sã te omoare (se spune) te cãleste, trec toate si rãmân amintiri la care mã gândesc cu nostalgie acum.
Primii fiori i-am simtit la 5 ani, si mã gândeam cã poate asa am fost eu mai sensibil, sau aveam o calitate sau o laturã mai melancolicã în plus fatã de ceilalti copii, aceste lucruri în ziua de azi par sã fie ceva normal, mai ales la fetite care sunt mai precoce decât bãietii. Dragostea începe sã se confunde cu sexul si sã se înfãptuiascã si sã se consume mult mai repede, si de la vârste tot mai fragede.
Probabil cã evolutia umanã e mult prea rapidã si în curând copii se vor naste fãrã sentimente, nu se vor mai îndrãgosti, nu vor mai avea emotii, vor sti doar cã trebuie sã facã sex, pentru a se clasifica intr-o pozitie socialã sau pentru perpetuarea speciei.
Credeti cã urmasii urmasilor nostri, vor mai sti ce-i aia dragostea?
Dati-vã cu pãrerea, lãsând un coment.
